candid Stoica

candid Stoica

miercuri, 17 aprilie 2024

                                  Spectacol Lectură cu piesa Racolarea


Vasile Lupu (director AGIR, Nic. Botezatu, G. Torjec. Cristina Constantinescu, Andrei Necula, Doina Ghțescu, Cristian Simion, Forentina Tănase, Petre Moraru Petronela Purima,(actori: (în față) Candid Stoica,(autor) Coca Popescu (p0etă și fotograf)


 



marți, 19 martie 2024

 

Iurie Darie – un artist polivalent

 


          Cine nu-l știe pe Iurie Darie? Talentat, frumos, carismatic, inteligent toate aceste daruri dumnezeiești au făcut din el o personalitate artistică de netăgăduit. Dar dacă majoritatea ne amintim de Iura fie de pe scena de teatru, fie din numeroasele filme în care a jucat, puțin știu că el mai avea un talent... acela de desenator. Actrița Anca Pandrea, cea care i-a fost alături până în ultima clipă, se ocupă de memoria lui. Astfel că la 14 martie, când Iura ar fi împlinit 95 de ani, Teatrul de Comedie a vernisat expoziția de grafică și ilustrație de carte „Lumea mea”. Timp de o lună cei care l-au iubit pe artist pot păși în universul lumilor lui. Cele peste 100 de desene expuse ne fac să ne imaginăm lumi posibile.

Lumea care i-a admirat talentul actoricesc, glasul, zâmbetul a fost prezentă la emoționantul eveniment, pentru că dincolo de frumusețea desenelor lui, spiritul lui Iura era acolo, în foaierul teatrului, unde aproape 40 de ani și-a desfășurat activitatea.

Și dacă filmele au rămas o mărturie nemuritoare – mai ales Alo, ați greșit numărul!, Pe răspunderea mea, S-a furat o bombă, Răutăciosul adolescent, Muschetarul român –, nenumăratele roluri din piesele de teatru au rămas în memoria generațiilor mai în vârstă (Umbra, Troilus și Cresida, Nic-Nic, O noapte furtunoasă, Alcor și Mona, Plicul, Don Juan, Pețitoarea, Există nervi, Procesul, Colivia nebunelor).

Visa să aibă un atelier unde să deseneze nestingherit, dar n-a mai apucat să-și împlinească  dorința.

După evenimentele din Decembrie 1989, i-am fost partener într-unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte: crearea unui teatru particular. Iura, Anca Pandrea, Radu Iftimovici și eu am înființat un teatru particular: Teatrul Incomod. A fost o nebunie frumoasă de care îmi voi aminti cu bucurie cât voi mai fi pe acest pământ. Iura a fost un minunat coleg de scenă și un prieten rar.

Felicitări Ancăi Pandrea, Iura a fost un minunat coleg de scenă și un prieten rar.

Felicitări Teatrului de Comedie pentru că știu să țină vie memoria unui artist de talia lui Iurie Darie.

Fie-i memoria binecuvântata!

17.03 2023

Iurie Darie un artist polivalent 







vineri, 26 ianuarie 2024

 

Teatrul de Comedie

O aniversare confiscată!

 

Aseară, 5 ianuarie 2024, Teatrul de Comedie a împlinit frumoasa vârstă de 63 de ani. Ca de fiecare dată, își aniversează ziua de naștere. Am fost prezent la mai toate aceste aniversări și mereu m-am simțit minunat printre colegii mei de breaslă.

Nu credeam că la 33 de ani de la revoluția din ᾽89 voi asista la un spectacol un iz ceaușist. Peste 25 de actori ai teatrului erau pe scenă și scandau înflăcărați, ca în vremurile de tristă amintire ale Împușcatului, numele directorului (care nu mai este): George Mihăiță! Spun lucrul acesta pentru că George Mihăiță chiar nu mai este directorul Teatrului de Comedie. Teatrul are un interimar, pe Victor Coman, fost locotenent în Securitatea dinainte de 1989 (potrivit CNSAS), fost director la T. Metropolis, fost director la Circ, fost director adjunct la Teatrul de Comedie... și multe alte funcții pe care „omul zilei” le-a deținut, nu pentru că ar fi vreo lumină în arta teatrală, ci pentru că a fost securist. Și ca orice securist care se respectă, trebuia să „poarte” o funcție... Halal se ne fie! Halal să-ți fie, Mihăiță, dacă ți-ai ales adjunct un securist și nu un om adevărat de teatru!

Și acum, să vă povestesc cum s-au sărbătorit cei 63 de ani de la ființarea Teatrului de Comedie. Dar ce spun al teatrului, că n-a fost așa, așa am crezut eu că o să fie: Sărbătoarea Teatrului. Ce să vezi, acolo era sărbătoarea lui George Mihăiță și ai celor 20 de ani de directorat. Ce mai încolo și încoace, Teatrul de Comedie nu există decât de 20 de ani, mai precis de când a fost numit Mihăiță la direcție. Ce Beligan, care Beligan, ce Ion Lucian sau Mircea Șeptilici, ce Sanda Toma sau Lucian Giurchescu, care Iarina Demian sau Dan Nemțeanu, ce Vasilica Tastaman sau Iurie Darie, care Ion Popescu-Udriște sau Valentin Plătăreanu, care Mihai Pălădescu sau Cornel Vulpe, Care Amza Pellea sau Dem Savu, ce Titică Rucăreanu sau Ștefan Tapalagă, și care Nineta Gusti, Nicolae Gărdescu, Florin Scărlătescu, David Esrig și de ce nu Gheorghe Dinică și Marinuș Moraru... Cine sunt ăștia? Lăsați-ne, domnilor, în pace cu relicvele astea! Miiihăăăiiiiițțțțțăăăăăă! Mihăiță! Mihăiță! Așa era scandat numele lui... pe scena Teatrului de Comedie. N-a fost aniversare, a fost o confiscare.

A fost o tragicomedie la Teatrul de Comedie. A fost ceva de-a râsul-plânsul... Probabil că cei care nu mai sunt printre noi s-au bucurat că nu asistă la un asemenea bâlci. Numele lor nu mai valorează nimic pentru generațiile de acum. Doar Mihăiță înseamnă ceva... Mhăăăiițăăăă! Îmi răsună în creier numele scandat al fostului meu coleg de scenă. M-a întors povestea asta în vremurile de care crezusem că am scăpat și de care îmi amintesc uneori cu spaimă. De cumplitele vizionări, de frica de securitate, de frica de frig, de mila față de spectatorii care stăteau cu paltoanele pe ei în sala neîncălzită, de frica de delațiuni și de frica de a nu fi trimiși să recităm poezii cu „Geniul Carpatin” și „mult iubita poporului”. Seara aceasta mi-a reamintit de aplaudacii de serviciu ai tristelor timpuri pe care le-am trăit mulți dintre noi... Strigătele tinerilor actori ai Teatrului de Comedie și felul în care era scandat numele lui George Mihăiță m-au înfricoșat. Oare cultul personalității a reînviat?

Cine a avut proasta inspirație să facă un astfel de scenariu? Cum a permis George Mihăiță așa ceva? Îmi e greu să cred că el nu a știut de desfășurarea acestui eveniment. Un artist talentat ca el nu avea nevoie de atâta lingușire și obediență. Cui a folosit această rușinoasă înscenare?! Și cine este autorul acestui mizerabil scenariu, care îmi dă senzația că Ceaușescu n-a murit? Cum s-a lăsat păcălit George Mihăiță să dea girul unui spectacol de tip ceaușist?

 

Candid Stoica

6 ianuarie 2024

 

 

joi, 28 decembrie 2023

 27.12.2023 ora 18 : Întâlnire cu grupul VOUĂ. FETECĂU, TORJE, TUDOREL FILIMON CU SOȚIA ȘI ALȚI PE CARE NU-I CUNOSC. NECULA, BOLNAV ! Lume obosită după Crăciun.

miercuri, 20 decembrie 2023

 

O comedie spumoasă: O Noapte furtunoasă!

r

Scriu de peste 10 ani cronică teatrală, dar n-am mai râs atât de mult la un spectacol, ca la cel regizat de Alex Naghi, cu un grup de actori minunați, produs pentru grupul Concordia O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale. Am râs la o piesă pe care o știam pe dinafară (am jucat-o în școală și la Teatrul din Ploiești). Am văzut cu celebra piesă zeci de spectacole și nu credeam că se mai poate descoperi ceva nou la „Noaptea furtunoasă”. Și iată că se mai pot găsi lucruri noi de către regizori inventivi, cu actori inteligenți, care să uimească publicul actual și pe un actor și cronicar cu vechi state de serviciu ca mine. De exemplu Ipingescu nu mai citește ziarul Vocea Patriotului Naționale ci ascultă împreună cu jupân Dumitrache articolul la Radio, iar Rică  nu își mai scrie de mână articolul de ziar, ci îl înregistrează pe telefon; bărbații sunt îmbrăcați cu costume moderne, iar femeile cu rochii scurte, executate parcă de casele de modă actuale; (costume Elida Toma).Toate personajele cântă, chiar și oropsitul Spiridon interpretează chinurile la care e supus de Jupân Dumitrache acompaniindu-se la... acordeon, iar  apariția hilară a lui Rică Venturiano. chitarist (din sală) și apoi ascunzându-se printr-un tub de aerisire stârnește ropote de aplauze

Dacă unele scene sunt tratate puțin ironic scenele dintre Veta‒Zița, dintre Veta‒Chiriac  au un suport dramatic impresionant. Regizorul a actualizat piesa, dar fără să distoneze:.găsind fiecărui personaj noi modalități de expresie, dându-le o nouă fațetă, care nu deranjează, ci le face posibile.

Marea realizare a spectacolului, fără a diminua interpretarea celorlalți parteneri de scenă,  îi aparține Monicăi Davidescu, care interpretează pe Veta cu mult aplomb, confirmând că este o artistă dramatică de mare calibru, care poate trece de la registru dramatic la cel comic cu ușurința celor care sunt născuți sub umbrela talentului. Aurelian Temișan este un jupân Dumitrache dur care  ameniță  nu cu o armă ci cu o bâtă de bas-bol.  Ovidiu Cuncea (Ipingescu) e un partener de conversație docil și înțelept  discret observator al întâmplărilor. Realizarea lui se apropie de cea a lui Iodănescu - Bruno din celebrul film al lui Jean Georgescu din 1943, care îl onorează..  Interpretul lui Spiridon, extrem de tânărul Radu Ștefan Bănică ) e îndrăgostit lulea, fără speranță (în piesă) de Zița (o apariție feminină fascinantă) al cărui  mantou parfumat îl  strânge cu dragoste la piept. Tot el schimbă numărul casei familiei Dumitrache din 6 în 9 provocând toată ”încurcătura” ulterioară.                                                                                                                                 Adrian Nartea (Chiriac), Monica Odagiu (Zița) și Cosmin Vîjeu (Rică Venturiano),  dovedesc cu interpretarea personajelor respective un talent cu totul și totul deosebit, o înțelegere profundă a rolurilor, toți trei promițând  cariere prodigioase. Decorul construit de Gabi Albu și Delia Ghizdăveț este util servind întocmai întâmplărilor din piesă.

 

21-22.2023                                                                   Candid Stoica                                                         

Apărut în Viața Medicală din 01 .12. 2023

 

O comedie spumoasă: O Noapte furtunoasă!

r

Scriu de peste 10 ani cronică teatrală, dar n-am mai râs atât de mult la un spectacol, ca la cel regizat de Alex Naghi, cu un grup de actori minunați, produs pentru grupul Concordia O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale. Am râs la o piesă pe care o știam pe dinafară (am jucat-o în școală și la Teatrul din Ploiești). Am văzut cu celebra piesă zeci de spectacole și nu credeam că se mai poate descoperi ceva nou la „Noaptea furtunoasă”. Și iată că se mai pot găsi lucruri noi de către regizori inventivi, cu actori inteligenți, care să uimească publicul actual și pe un actor și cronicar cu vechi state de serviciu ca mine. De exemplu Ipingescu nu mai citește ziarul Vocea Patriotului Naționale ci ascultă împreună cu jupân Dumitrache articolul la Radio, iar Rică  nu își mai scrie de mână articolul de ziar, ci îl înregistrează pe telefon; bărbații sunt îmbrăcați cu costume moderne, iar femeile cu rochii scurte, executate parcă de casele de modă actuale; (costume Elida Toma).Toate personajele cântă, chiar și oropsitul Spiridon interpretează chinurile la care e supus de Jupân Dumitrache acompaniindu-se la... acordeon, iar  apariția hilară a lui Rică Venturiano. chitarist (din sală) și apoi ascunzându-se printr-un tub de aerisire stârnește ropote de aplauze

Dacă unele scene sunt tratate puțin ironic scenele dintre Veta‒Zița, dintre Veta‒Chiriac  au un suport dramatic impresionant. Regizorul a actualizat piesa, dar fără să distoneze:.găsind fiecărui personaj noi modalități de expresie, dându-le o nouă fațetă, care nu deranjează, ci le face posibile.

Marea realizare a spectacolului, fără a diminua interpretarea celorlalți parteneri de scenă,  îi aparține Monicăi Davidescu, care interpretează pe Veta cu mult aplomb, confirmând că este o artistă dramatică de mare calibru, care poate trece de la registru dramatic la cel comic cu ușurința celor care sunt născuți sub umbrela talentului. Aurelian Temișan este un jupân Dumitrache dur care  ameniță  nu cu o armă ci cu o bâtă de bas-bol.  Ovidiu Cuncea (Ipingescu) e un partener de conversație docil și înțelept  discret observator al întâmplărilor. Realizarea lui se apropie de cea a lui Iodănescu - Bruno din celebrul film al lui Jean Georgescu din 1943, care îl onorează..  Interpretul lui Spiridon, extrem de tânărul Radu Ștefan Bănică ) e îndrăgostit lulea, fără speranță (în piesă) de Zița (o apariție feminină fascinantă) al cărui  mantou parfumat îl  strânge cu dragoste la piept. Tot el schimbă numărul casei familiei Dumitrache din 6 în 9 provocând toată ”încurcătura” ulterioară.                                                                                                                                 Adrian Nartea (Chiriac), Monica Odagiu (Zița) și Cosmin Vîjeu (Rică Venturiano),  dovedesc cu interpretarea personajelor respective un talent cu totul și totul deosebit, o înțelegere profundă a rolurilor, toți trei promițând  cariere prodigioase. Decorul construit de Gabi Albu și Delia Ghizdăveț este util servind întocmai întâmplărilor din piesă.

 

21-22.2023                                                                   Candid Stoica                                                         

Apărut în Viața Medicală din 01 .12. 2023

vineri, 24 noiembrie 2023

 

Gertrude” ‒ un spectacol cinematografic!

 

Teatrul Național din București se poate lăuda cu o premieră absolută, Gertrude de Radu F. Alexandru, și cu revenirea pe scena lui... după 11 ani, a unui mare regizor, Silviu Purcărete.

Gertrude este pentru orice un om școlit mama lui Hamlet, celebrul personaj al lui Shakespeare, considerat de specialiști și profani cel mai complex personaj creat de dramaturgia universală și care a prilejuit spectacole și filme fabuloase, prin calitatea lor artistică, în mai toate țările din lume, scoțând la iveală interpreți extraordinari. Amintesc doar câțiva interpreți români, care au reuși să înfățișeze credibil personajul Hamlet: Aristide Demetriade, Gh. Cozorici, Ion Caramitru, Sorin Leoveanu).

Piesa reputatului dramaturg, autor al multor volume de teatru, Radu F. Alexandru, apărută în volum la editura Cartea Românească în 2012, este, fără îndoială, o replică modernă, o parafrază, ca zicem așa, a celebrei piese Hamlet, care a fermecat atâtea generații de spectatori și a incitat, de-a lungul timpului, prin bogăția de idei pe care o conține, pe foarte mulți mari regisori de teatru și de film (Laurance Olivier, Grigori Kozințev și Iosif Șapiro, Vlad Mugur, Alex. Tocilescu...).

 Gertrude, piesa lui Radu F. Alexandru, conține în elementul ei intim, acea angoasă a lui Hamlet, care vrea cu tot dinadinsul să afle cine este ucigașul tatălui său. Spectacolul, la a cărui avanpremieră am asistat, în ciuda unor numeroase excluderi de scene și a introducerii unor elemente  moderne (pistoale, mobile, scene cu iz misterios, greu de descifrat, și a unui final stupefiant), este, după opinia mea, opera a doi mari artiști: regizorul Silviu Purcărete ‒ autorul unor monumentale spectacole ‒ și scenograful Dragoș Buhagiar (creatorul unu cadru scenografic original). Participă la întregirea acestui excepțional spectacol și muzica renumitului Vasile Șirli. Dar nu în ultimul rând trebuie să amintim aici de valoarea interpretativă a actorilor interpreți, care au știut să pună în valoare textul și indicațiile regizorale: Hamlet (Marius Manole), Claudius (Mircea Rusu), Polonius (Paul Chiribuță), Horațiu (Alexandru Potocean), Ofelia (Lari Georgescu, Duhul (Marius Bodochi) și bineînțeles Gertrude (Claudiu Bleonț). Există multe scene realizate excelent atât regizoral, cât și actoricesc, dar una dintre ele se evidențiază în mod deosebit. Este vorba de scena dintre Gertrude și Hamlet, pe care cei doi actori Claudiu Bleonț și Marius Manole, o realizează magistral.

O notă aparte a acestui spectacol este dată de interpretarea personajele feminine de către doi bărbați, ca pe vremea lui Shakespeare, Claudiu Bleonț remarcându-se în mod deosebit. Desigur că la o privire mai atentă spectacolul respectiv conține multe scene, dacă nu discutabile, în orice caz inexplicabile la prima vedere, pe care specialiștii sigur analiza îndelung.

Felicit inițiativa și proiectul din toată inima, urându-le: mult, mult succes... pe care sunt sigur că îl vor avea.

 

29. 10 2023                                                 

Candid Stoica

 

 

 

Gertrude 2

Scriind imediat după spectacolul de avan-premieră, (adică la ”cald”) am trecut cu vederea mai multe fapte și  idei pe care la conține piesa și spectacolul Gertrude, de Radu F. Alexandru regizat de Silviu Purcărete, care acum, (după câteva zile) reflectând, mi se par  idei esențiale al piesei reputatului dramaturg Radu F. Alexandru. În primul rând  piesa respectivă nu este  o parafrază, cum aș fi lăsat impresia în cele ce am scris, ci ar putea fi considerată  o piesă independentă bazată doar pe câteva personaje din piesa lui Shakespeare, (Hamlet, Claudius, Polonius, Ofelia, Horațio și în primul rând Gertrude, mama lui Hamlet)  și pe una din poveștile principale: ale piesei: crima care s-a petrecut în palatul Elsinore la care, descoperă autorul contemporan nouă, au participat toți cei enumerați, care formează cu voia lor sau fără voia lor, un nucleu al unei crime odioase. Și cu această ocazie aflăm spre finalul piesei  un fapt surprinzător: Hamlet nu este fiul defunctului rege, ci al lui Claudius și al Gertrudei, urmare a unei legături trădătoare (a unui adulter)  ipoteză îndrăzneață pe care Radu F. Alexandru o susține și spectacolul regizat de Silviu Purcărete o reia cu succes. Autorul sau inspiratorul acestei crime ținută bine ascunsă peste 20 de ani nu este altcineva decât Gertrude, mama lui Hamlet, (regina mamă) care a fost mintea diabolică din spatele unui scenariu despre adulter. Piesa și spectacolul conține multe alte ”inovații” ce ar necesita o noua vizionare din partea mea, inovații care, probabil, vor fi taxate pozitiv sau negativ de comentatori avizați.

05. 11. 2023                                                                               Candid Stoica