candid Stoica

candid Stoica

duminică, 18 decembrie 2011

O seară de ajun de Crăciun cu Amza Pellea


Ajun de Crăciun cu Amza Pellea

 Era în seara de ajun de Crăciun a anului 1982.  Spectacolul cu Procesul de Suhovo Kobâlin, unde Amza Pelea juca rolul principal se terminase.  În timp ce ne duceam la cabine i-am amintit lui Amza că-mi promisese  un interviu.
- Vin-o la mine la cabină  mai târziu să-l… săvârșim.
- Nu-ți e greu după spectacolul asta atât de tensionat la finalul căruia mori, l-am întrebat peste zece minute când am intrat la el în cabină?
- Oboseala nu e de acu. Vine  de când ca un căpiet ce sunt mă aruncai în vârtejul ăsta al vieții și de atunci o țiu așa, puia gaia, ba cu filmu, ba cu teatru, ba cu nea Mărin ăsta a cărui umbră a început să mă urmărească și de care nu mai pot să scap. Io tot sper să-l pierd pe drum, dar el neam, cum spusei, după mine, scai așa că eu nu-mi  doresc decât un concediu care să nu se mai termine…. Hai,  întreabă-mă orice  vrei. Nu mai sunt la vârsta să  mai am secrete. Astă seară sunt liber, nu mai fac pe Moș Crăciun, ca deobicei,  nevastă-mea și fiică-mea sunt plecate iar eu cum îți spusei sunt liber, liber.          
- Cum fuse, na că o luai pe oltenește,  la filmul Osânda?
- Nimeriși la punctu slab. La Osânda  avusei de la cel de sus o osândă. Om în toată firea, îmi pierdui capu și  mă-ndrăgosti de  partenera mea din film și ca să nu mai fac contabilitate dublă, vorba lui Nea Iancu, plecai de acasă, că era măi băiete, ceva ce nu se există, ca să glumim…avea niște picioare care porneau direct  din gât…și ca să nu mai pierdem timp cu întrebarea ce s-a mai întâmplat, îți mărturisesc, că fiind iarnă și frig, fata, îmi ceru un vizon. Ce să fac? Dădui din colț în colț, că să vezi, că o fi c-o pății, ca să treacă iarna. Dar avusei ghinion de-o  iarnă lungă și vrând, nevrând, fui obligat  până la urmă să-i iau vizonu și trăirăm în pace și onor până-n iarna următoare când fuse neică iar o iarnă tare friguroasă și fata îmi mai ceru  un vizon ca să aibă de schimb…Dar acu mă gândii: Bine, fac rost de bani, îi mai iau un vizon, dar ce mă fac dacă la anu vine  o iarnă și mai friguroasă și o să mai vrea un vizon? Așa că m-am întors acasă cu coada-ntre  picioare…                                                                                                                             - Dar cum a fost la  vânătoarea aia la care ai luat parte cu Ceaușescu ?
- Băi frate fuse ceva de panopticum. Ceva ce n-am să mai  văz: Iepuri sburând!!! Era cam așa: Se mergea pe o posfață, defrișată  într-un grup cu Ceaușescu-n frunte, după care veneau ștabii și specialiștii în vânătoare și la urmă ăștia mai amărâți ca mine. Din dreapta și din stânga sburau păsări în care trăgea întâi iel și după aia ăilalți la indicația  șefilor cinegetici. Noi, ăstia de la urmă, auzeam indicațiile de pe margini: ”Băgați fazanii, dați drumu la portânichi, băgați rațele sălbatice…și păsările sburau și din dreapta și din stânga. La un moment dat auzii: băgați iepuri ! Și atunci, neică,  văzui iepuri sburând. Săracii, ăia care aruncau păsările  încurcaseră borcanele                                     
 - Întreabă-mă mai departe, nu te uita că-s obosit,  dar nu dormii toată noaptea, și fuse o noapte neagră măi frate…neagrăăă, ca-n pizda mamei și pe deasupra se-ntâmplă să pice pe capul meu niște rude de la Băilești. Aflaseră că mă mutasem într-o casă cu multe odăi și…hop și ei, chipurile că li se făcuseră dor de mine și mă ținură cu povești de ale lor până dimineața. Până dimineața mă ținură cu povești până mă amețiră…Unu din ăștia  de veniră îi zice Gheorghe a lu Dămijeană și ie văr de frate cu Dumitru Țoi de-o țâne pe Gherghița lu Stan a lu Vadră, nepotu lu Stăncel a lu Căldare, de-i zice lumea Fluerici și-l cunună pe naș Pantelică a lu Marin Juvete, ăsta de-l luai ca model pentru drăciile astea ce le fac la televizor…Ei și Gheorghe ăsta a lu Dămijeană, fiind responsabil la Bufet, chefuind, băgase mâna pân la cot în banii statului, și-l apucă deodată frica și venii să se lămurească la o gâcitoare vestită de prin Dămăroaia, care-și spunea Afrodita Ofelia Galiturci,  deși ea se numea Safta Covete, ca să-i ghicească ce-l așteaptă. Și nu veni singur. Îl luă cu el și pe vără-su, Gigel de la Craiova, de ie frate cu Georgeta a lu Mișu Avocatu, și pe Dumitrică a lu Trifoi de o țâne pe a lu Ciuciu Stan a lu Știrbu, cu care e văr de fraț cu cuscra mân-sa cu a lu Dumitru Pățâtu care a țânut-o pi a lu Cocoșel, de ie vară cu Veta lu Marin Juvete, ășta, de-l luai eu, cum îți spusei ca model, și ie văr de frate cu alu Ciuciulete, de-o țâne pi a lu Conovăț, care ie frate de soră cu Tache Pecingine de-i zice lumea Vitriol iar măsa Otravă. Ei și gâcitoarea asta îi zâsă să nu dea pe acasă vreo trei zile și plecă omu fericit. Dar unde să se ducă? Au vrut mai întâi să-l calce pe unul Dumitrică a lu Spânu, care făcuse armata la călărași cu schimbu cu Stănică a lu Spânzuratu care stă cu fie-sa în Balta Albă și ie măritată cu unul a lu Giubegea care lucrase la administrația financiară, dar acum se pensionase, dar nu-l găsiră acasă că taman atunci, adică cum ar veni ieri, plecaseră la Băilești la nunta lu Marin Ciupitu cu Marița lu Porunghelu, fata a lu Petrică a lu Stănoagă și a Ioanei lu Căcărează, așa că se gândiră să vină la mine…
- Nu te supăra, nu cumva ai uitat pe cineva din satul ăla?
- Sigur că da, mă cârlanule, îi uitai pă mulți..Mai întâi bărbații, cum ar fi Gheorghe a lu Zmucitu, Dumitru a lu Căpistere, Mărin Găliceanu, Tănăsică a lu Colan a lu Miron,  Ion a lu Zbangă, Stan a lu Plămădeală, Dumitru lu Tătoiu, Gogu a lu Vârlan, Costel a lu Gogu lu Neacă, Fănică a lu Majuru, apoi Popa Vârlan de-i ieși numele de Soni, după care ar mai fi a lu Cocoșel care sunt trei: Radu, Ion și Vasile, apoi trebuie săi punem la socoteală pe Florică a lu Tăgălan, pe Sile a lu Măcelaru, pe Bobică a lu Mazăre, pe Petrică a lu Stănoagă, pe Gogu Tămâie, pe Petrică a lu Mercea, ca stătu o vreme la Cărbunești și uitai să-l pomenesc la catastif pe  Radu a lu Zbangă și pe Saiche a lu Smucitu…
- Pe ăștia i-ai mai pomenit, l-am întrerupt eu oprind reportofonul
- Nu copchilu lu neica, ești în greșală. Dă drumu la reportofon. L-am pomenit pe a lu Zbangă și pe Gheorghe a lu Smucitu, or în sâtuația asta pe care ți-o pomenii, Smucitu avu doi fii: pe Gheorghe, pe care vi-l spusei mai înainte și pe Saiche de care vorbii acu, iar cu Zbangă ăsta situația e complicată rău de tot. Da rău de tot. Zbangă ăsta avu cu Floarea a lu Clonț trei fii: Ion, Stan și Vasile, dar dracu știe de ce o părăsii și se-ncurcă cu Catarița a lu Fusui, cu care nu se mai însură și cu care avu alți trei copchii, că așa e la sat iarna, fute lumea pe rupte nu se joacă. Și copchiilor ăstora lumea le zicea tot a lu Zbangă, că trăiau tot în grădina lui, iar Zbangă ăsta să știi a fost nebun mare la viața lui…Nu-ți spusei? Cum dracu se-ntâmplă? Zbangă ăsta e ăla care-și bătu nevasta, c-a mâncat porcu cățaua, care mâncase gâsca și-a vrut să omoare cățaua, da n-a mai apucat, că n-a mai avut grijă muierea și atunci el bătu nevasta care plecă și el o țâne acu pe a doua, că aia cu porcu s-a măritat cu altu…N-ai aflat? Acu o să iau la rând  femeile, că nu le uitai. Ele  ar fi Ioana a lu Florea a lu Cătană, Dumitrița lu Curmei, Catarița lu Pătrunjel, Dominica a lu văru Stan, Dada Floarea a lu Cocoșel, nașa Reta a lu nașu Pantelică, Stana lu Cal Alb, Stana lu Pecingine, aia care după ce și-a cumpărat pantofi cu tocuri nalte, i-a rămas numele de Stana Toace, Mitra a lu Solomon, aia care ducându-se odată la doctor și ăsta întrebând-o unde o doare, ea arătatat cu mâna într-un anumit loc rușinos după mintea ei.
- Adică mitra, a specificat medicul                                                                                                                                                            - Nu, Mitra sunt eu, pe mine mă doare pizda, l-a contrazis femeia !
Se făcuse târziu. Cabina și holul din fața cabinei. se umpluseră de colegi și tehnicieni care în loc să plece acasă se adunaseră ca la urs și-l ascultau…Cunoșteam tot ce debita, îl mai auzisem și cu alte ocazii, dar ce mai conta. Era fascinantă, scânteietoare  relația dintre el și noi cei cel ascultasem… 
 Oamenii se dezbrăcaseră, își aduseseră scaune, iar alți se așezaseră pur și simplu pe jos, iar el a vorbit, a povestit cum l-au uitat pe câmpul de bătălie în costum de Mihai Viteazu și a fost obligat să meargă trei km. pe jos până la primul sat și ce necazuri a avut cu cenzorii care l-au acuzat că într-o emisiune de televiziune  în loc de Leana din capul satului ar fi spus Leana din capul Statului și  multe altele, câte-n lună și-n stele, iar în final a deschis sticla de șampanie, a turnat în paharele găsite la întâmplare prin cabină și după ce am dat pe gât lichidul gălbui și spumos toți am fredonat în cor câtecul coplăriei noastre: ”Moș Crăciun cu plete dalbe /     a sosit de prin nămeți /Și ne-a duce daruri multe /  pentru fete și băieți / Moș Crăciun, Moș Crăciun.    



                                                              







                                                                                                         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu