Fraterniteatru

Presa atacă  Curge transpiraţia pe la toate ţâţânile statului de drept. Pe unde te uiţi pe la încheieturile sale picură spaima de pierdere a dulcii puteri stăpânite în chip bizantin. Tot felul de miniştri, goarne, trompete, ofiţeri acoperiţi şi rahaţi închipuiţi se chinuie să demonstreze că n-a fost decât iresponsabilitatea unor cârciumari. Eventual şi a unui primar stupid, răsărit din paznic de piaţă şi dintr-un caraghios ghicitor în tigăi. Câteva zile, Ponta, Oprea şi Piedone au făcut ciocul mic şi au apărut cu modestie şi umilinţă în faţa oamenilor. La vorbitorul cu poporul au fost împinşi Bănicioiu şi Arafat, cu bruma lor de credibilitate rămasă pe la periferie. Că facem totul, că este caz special, că avem tot ce ne trebuie, că efortul medicilor, ca şi cum medicii ar fi fost membrii guvernului. Primele zile de spaimă ale lumii politice s-au tradus în declaraţii penibile. Să fie găsiţi vinovaţii, să pornim o schimbare radicală. Dacă şi Elena Udrea, pe drumul ei spre DNA cu ale sale multe milioane învârtite dubios, s-a gândit să ceară pedepsirea vinovaţilor! Şi Zgonea, un soi de simbol al gândirii politice neputincioase, s-a grăbit să propună schimbări de atitudine. Până şi caraghiosul acela de Piedone şi-a imaginat că poate păcăli România cu un proiect de statuie. Micimea lui de pieţar speriat de moarte ne arată cam ce gândesc politicienii români. Impostorii şi idioţii naţiei încă mai cred că pot linişti populaţia cu două trei-vorbe de complezenţă. Mărim amenzile, dăm câteva sute de lei la salarii, trimitem ajutoare familiilor îndoliate, plătim coşciugele, ridicăm statui şi ne vedem de putere. Până şi Ludovic Orban a dat fuga în faţa camerelor de luat vederi (foscotindu-se sau fiind considerat cel mai credibil din ce-a rămas în PNL) să ne anunţe că se impun ”măsuri radicale”, lăsând să se înţeleagă că ele îl privesc pe Victor Ponta şi UNPR-ul lui Gabi Oprea. Bine că măsurile radicale n-au fost invocate de tripleta Gorghiu-Blaga-Predoiu! Bietul Orban, mandolinar exersat, dansator şi voce de spot politic român, nu a priceput că ar fi vorba în egală măsură şi despre el, şi despre mai mult de jumătate din PNL. În fapt, toţi mahării politicii româneşti s-au înghesuit să ne anunţe că vor schimbare pentru căţei, dar nu şi pentru dulăii din structurile de putere!

Anunţul lui Liviu Dragnea cu depunerea mandatului s-a auzit ca o şoaptă vinovată. A ieşit el, nu premierul, ca să mai dea o şansă PSD-ului, de parcă ar fi spus, priviţi, tovarăşi, că noi suntem responsabili! Cică au avut discuţii şi au stabilit că Victor Ponta îşi ”depune mandatul” pentru că ”aliaţii noştri” nu îşi asumă nici o responsabilitate. Ştiţi ce înseamnă asta? Că Gabriel Oprea a ţinut-o langa că el nu este vinovat cu nimic! Şi că speră ca tot el să conteze şi să decidă negocierile pentru noul guvern. El n-a înţeles nimic din enormul sictir scandat de manifestanţi în faţa sediului MAI! El a rămas pe lozinca ”interesul naţional” fără să se simtă nici ridicol, nici inutil în repetarea discursului său găunos (chestiune de potenţial intelectual). Eventual să demisioneze Piedone, că tot a venit recent în UNPR, după ce a fost pudrat şi parfumat vreme de vreo 10 ani de Antena 3 şi de Dan Voiculescu.
Curge transpiraţia pe statul mafiot şi pe structurile serviciilor secrete descinse din fosta securitate. Probabil că unii s-au dus la Piedone şi l-au strâns cu uşa cerându-i să demisioneze.
- Eşti nebun! Vrei să ne nenoroceşti pe toţi? Demisionează, dracului, că dacă nu îţi scoatem pe nas toate afacerile şi te înfundăm la DNA!
Şi Piedone, sărac de înger şi speriat de mesajele divine din tigăile sale, şi-a anunţat şi el demisia, bucuros că mai are o şansă să scape de o condamnare.
De la gloria candidatului la Primăria Sectorului 4, gata să preia şi conducerea campaniei de alegeri pe Bucureşti, la un prăbuşit politic însoţit de fluierături şi înjurături până la uşa DNA-ului şi a arestului central, iată că n-a fost decât un pas. Şi pentru Piedone, şi pentru Elena Udrea, şi pentru Sorin Oprescu, şi pentru mulţi alţii. În aceste zile se fac pulbere încă vreo două grupuri importante de putere. Cel mai periculos, cel al lui Gabriel Oprea, alcătuit din generali, ofiţeri din armată şi din serviciile secrete, membri ai guvernului plus un serviciu secret întreg, se clatină şi este pe cale să dea ortul popii. Şi PSD-ul este pus la mare încercare şi s-ar putea să treacă prin clipe şi mai grele. Grupul Elenei Udrea şi al lui Cocoş geme şi el din răsputeri. Mai e un pas până la Traian Băsescu şi se duce dracului şi acest clan diabolic. Abia acum se vede prăpastia dintre succesele de paradă ale mandatelor lui Traian Băsescu şi furturile uriaşe din buget, dintre succesele Guvernului Ponta, construite pe măsuri grăbite, dar şi pe ignorarea cancerului din instituţiile publice şi din economie, şi falimentul instituţiilor statului.
Demonstraţia tinerilor rămâne semnul revoltei şi al unui început de schimbare. Morţii din clubul bucureştean precum şi toţi ceilalţi nevinovaţi pieriţi în prostia, neglijenţa şi incompetenţa instituţiilor româneşti din ultimii ani impun o socoteală mai serioasă. Mă refer la o schimbare profundă pe care nu prea avem cu cine o face şi pe cine să ne bazăm în demararea ei. Din nefericire, zecile de mii de tineri nu au un program clar. Şi nici un partid în care să se regăsească dorinţa lor de curăţire a societăţii româneşti. O vreme, ei s-au putut regăsi în varianta Iohannis. În acest moment, mă îndoiesc. Iohannis, în primul rând din felul său de a fi, nu mai arată decât ca o soluţie de salvare temporară şi de tranziţie spre altceva. Nici alţii şi nici eu nu ştim spre ce.
Cel mai periculos lucru însă ar fi ca acest elan al schimbării, răbufnit în mai multe oraşe din ţară, să încapă pe mâna unor forţe extremiste, a unor nemernici sau să fie preluat tot de structurile de forţă ale statului român. Adică de SRI, SIE şi DGIPI (fostul 02015). Să înceapă schimbarea gestionată tot de băieţii care sub diferite acoperiri şi denumiri conduc şi dezastrul de acum. Nu se poate recurge nici la un guvern construit pe susţinerea UNPR-ului şi nici pe unul iniţiat de liberali, după cum nici o relansare pe baza unui guvern PSD nu reprezintă o soluţie.
 Cornel Nistorescu