Fraterniteatru

Dublu eveniment comic

                                                                                                                                                 Cu puțin timp în urmă, în holul Teatrului de Comedie, actorul scriitorul, dramaturgul (încă nejucat), cronicarul dramatic la două reviste bucureștene ”Viața Medicală” și ”Bucureștiul literar și artistic”), Candid Stoica, cu prilejul lansării noilor sale cărți, ”Ridi Pagliacio” și ” Cronici cu spini de trandafiri”, și-a sărbătorit serios, stând încă în picioare, fragila vârstă de 80 de ani de la naștere.                                                          Au fost prezenți, fără a se da în stambă, prieteni, viitori academicieni (Radu Iftimovici), dramaturgi (Dinu Grigorescu, S. Ungureanu), autori (Vera Molea), profesori (Zizi Munteanu, George Grigore), satirici (Denis Dinulescu),  directori de trupe ( Adrian Fetecău), funcționari bancari (A. Silberman), actori colegi (Eugen Racoți), cunoștințe mai noi și mai vechi (Fl. Tănase, Sonia Negu, Rodica Dobre, Marina Panait), radiofoniști (Violeta Berbiuc) pensionari anonimi încă valizi, pișcotari, nelipsiți de la asemenea manifestări (nomen odiosa), militari în civil (Kuki Borislavski), poeți (A. Capița)…și canalul Tv 2 care a și transmis ulterior evenimentul                                       Au vorbit destul de serios despre activitatea ”tânărului” sărbătorit, (în comparație cu vârstele matusalemice a altor colegi de breaslă (R. Beligan, Carmen Stănescu) mai toți cei menționați cu nume mai sus și chiar cel în cauză îmbrăcat în costumul personajului lui Traian Necșulescu din piesa Escu de T. Mușatescu (care urma să se joace), relevând atât talentul neobișnuit, indiscutabil al  actorului și interpretului a atâtor roluri interesante, dar și calitățile deosebite ale cărților respective adevărate istorii (în anecdote) a vieți teatrale românești din ultimul timp. Unul dintre vorbitori, mai șugubăț încercând o figură de stil mai neobișnută, la numit chiar ”Smângălici”, dar asistența n-a reacționat, neînțelegând ironia.        Actorul, autorul și cronicarul dramatic în micul său discurs, după cea mulțumit cuviincios celor prezenți, n-a uitat să-i amintească pe cei câțiva care l-au ajutat în carieră, în special pe Lucian Giurchescu, fostul director al teatrului de Comedie, care l-a angajat, ulterior  lansându-se într-un atac destul de  virulent, deloc comic, la adresa directorilor (managerilor) de teatru care ezită încă să-i joace piesele strânse în volumul ” Șase piese în căutarea unui teatru”, piese care, la rândul lor spun întâmplări reale,  interesante, chiar dramatice, trăite de autor, despre lumea teatrului care nu este, de multe ori, chiar atât de feerică, cât se spune.                                          După care cei prezenti s-au împărțit în două: o parte a intrat la spectacol în care joacă de 11 ani o echipă de elită în cap cu Vl. Găitan, Gabriela Popescu, Ion Chelaru, Mihaela Teleoacă, etc, iar alți s-au împrăștiat în orașul  bubuind aproape ca de explozii, de reclame, de invitații la  întense manifestări culturale cum ar fi ”Străin în noapte” cu infatigabilul Fl. Piersic și mai ales de meetinguri politice împotriva lui Băsescu (deși Băsescu nu mai e demult la conducerea țării), fiecare rumegând în tăcere posibilele adevăratele sentimente, pro, dar mai ales contra, despre manifestarea respectivă, destul de ciudată la care au asistat, fluturând pe buze zeflemeaua tipică a românilor: ”Mai dă-l în brânză. Face atâta caz pentru niște cărți în care a copiat, ce-a văzut și el în bătătură”

Un posibil epitaf pentru cei ce m-au felicitat întrebându-mă ce mai fac.                                                Iar eu fac ce-am mai făcut

De când mama m- a născut

și viața am început

 nimănui nedând tribut.

Teatru fac și teatru joc

fără să am pic de șoc.

Teatru joc și teatru fac

fără să am pic de trac

Și tot așa m-am menținut

Chiar din ziua de debut

O clipă nu m-am abătut

De la al meu sfânt statut

De a face ce mi-a plăcut

Nimănui nu m-am vândut

Dar oricât m-am zbătut

Oricâte roluri am țesut

Oricâte piese am străbătut

Tot n-am devenit cunoscut

Dar am fost recompensat

Pentru tot ce-am îndurat

Cel de sus m-a premiat

Cu o iubire de invidiat

Cu o femeie unicat

Ce m-a iubit nelimitat

De aceia nu-s  abătut

și din Bolintin până-n Sascut

cu mare  bucurie vă salut

când încă n- am dispărut

04. 12. 2015                                    Candid Stoica