Fraterniteatru

Revista Bucureștiul literar și artistic publică un interviu cu un proaspăt octogenar, polivalentul actor Candid Stoica, căruia cu această ocazie îi trimit mesaje călduroase Radu Beligan, George Bălăiţă, Dinu Grigorescu. Despre cel care pe vremuri fusese invitat să întregească excelenta echipă a Teatrului de Comedie de sub directoratul marelui Radu Beligan, prietenul lui Candid Stoica, prozatorul George Bălăiţă scrie o mică şi ataşantă perlă prozastică: „Am citit, cu delicii, falsele lui memorii. De fapt cronici ale culiselor. Care înseamnă lumea largă şi nu numai jungla de carton din văpaia reflectoarelor. Cred că, în sfârşit, Candid şi-a găsit rolul vieţii sale: autor al acestor cărţi. Prin anii ’30 apărea o carte, Cartea de la San Michele, autor: Axel Munthe. Un personaj fabulos. Medic şi aventurier. Cartea lui a avut milioane de cititori, generaţii succesive, pe întreg mapamondul. Curios şi intrigat de faima lui, G.B. Shaw i-a trimis un mesaj: «Dragă dle Munthe, ţi-am citit cartea. N-am găsit în ea nici urmă de literatură, dar mor de invidie că n-am scris-o eu»… Schimbând ce este de schimbat, pot spune şi eu la fel despre cărţile amicului meu din tinereţe, Candid Stoica, actor născut iar nu făcut, librar de plăcere, scriitor de duminică, bun de citit în fiecare zi a săptămânii“. Când un mare scriitor ca George Bălăiţă scrie cu peniţa de aur câteva rânduri ca acestea, parcă-ţi vine să simţi că ţi-a pus Dumnezeu mâna-n cap: nu-ţi mai trebuie altceva, doar cititori să fie! Însă dramaturgul Candid Stoica şi-ar dori spectatori pentru piesele de teatru pe care le-a scris: teatrele promit şi uită să-i răspundă. Directorii de teatre – spune el – „s-au constituit în adevărate cazemate în care nu pot pătrunde decât prietenii lor, creatori de insipide piese care ocolesc cu bună ştiinţă realitatea ce le-ar putea periclita scaunul“. O directoare, fostă prietenă şi bună colegă îi spune, „plângând“, că „nu poate să citească piese de teatru“: piesa se cheamă Dosarul curvelor. O altă piesă a dlui Candid are ghinionul că nu ştie cum (şi dacă) va fi privită (citită) de noul director al teatrului respectiv (care vine cu preferaţii săi); cu altă piesă e „în discuţii cu cei de la Radio“. Încurajat şi optimist, dl Candid Stoica scrie mai departe: scrie piese de teatru şi „lucrez de zor la un alt volum cu titlul: Cronici cu ţepi de trandafiri“.                                                         (Articol semnat de C. Stănescu pe site-ul Cultura din 10. 01 2016)