Valentin Plătăreanu, un actor din diaspora
Era fiu de medic. Pe lângă asta avea în el o distincție aristrocratică care i-a adus multe neajunsuri
într-o anumită perioadă ale vieții. Deasemenea avea o poftă de muncă și de
realizări cum puțini omeni o au. Și peste toate astea se așeza o modestie greu
de înțeles pentru foarte mulți ajunși în posturi de conducere. Deși era ginere de general de armată, plecase (fugise)
din țară cu fiica și soția în 1987. stabilindu-se la Berlin. Era în
momentul plecării director adjunct la Teatrul Național din București. Ajunsese
acolo după o prodigioasă carieră la Teatrul de Comedie, la Televiziunea Română
și jucând în numeroase filme. În
2006 s-a întors în țară să filmeze în cooproducția româno – franceză - elvețiană Offset, produsă de Cristian Mungiu, ăn care juca și fiica sa. Atunci l-am revăzut și i-am luat un
interviu...la sediul UNITER unde l-am găsit înainte
de o filmare. Întâlnirea a debutat cam rece, fără efuziuni.
Cu timpul s-a mai încălzit. Dar discuția
a început abrupt…
- Nu vreau să discutăm politică, m-a averizat
de la început…Aici după revoluție toți v-ați împărțit în două: comuniști și
revolutionari și cei care au fost comuniști… - Ca și tine… -
Da ca și mine care am fost, ca să zic așa, un comunist de fațadă, că așa au fost
vremurile…nu se prea putea altfel…dar majoritatea celor ce au fost membrii de partid
au devenit deodată, peste noapte, anti
comuniști crânceni, chiar colegi de ai nostri…Caramitru, Rebengiuc… - Eu doar vreau să-ți spun că arăți neschimbat ca atunci când ne-am văzut ultima
oară în fața avizierului Teatrului de Comedie anunțându-mă discret că vei pleca
director adjunct la Teatrul Național, sunt peste 25 de ani…și să te felicit pentru cariera fiicei tale, Alexandra Lara
pentru frumusețea ei și mai ales pentru talentul ei…și pentru cariera
international pe care o are…e una din actrițele europene de marcă… - Mulțumesc, eşti
drăguț…I-ai văzut filmele? -
Da, cel în care joacă rolul ultimei secretare a lui Hitler, Untergang, pe un CD. pe calculator… - Folosești calculatorul? -
Da, ce te miri? - De când am venit mă tot mir
într-una de ce văd…Octavian Paler și Brucan anti communiști…Te apucă râsul…cine
dintre noi și-ar fi putut închipui vrodată că doi comuniști de marcă, ziariști la organul
partidului, Scânteia și mari
directori, care tăiau și spânzurau în Televiziunea Romană, vor devenii anti
comuniști? Am auzit că alerga lumea să ajungă la timp la televizor să vadă Profeții despre trecut a lui Brucan…Sau
tu, care ai aproape aceiaași vârstă ca mine, 70 de ani, să ai răbdare să înveți să folosești
calculatorul? Minuni! N-am vorbit cu
nimeni, de când am sosit, doar cu Mișu Fotino la telefon, care mi-a spus nu
știu dacă e adevărat că ăăă…ai scris un jurnal…și că…ăăă.. cauți un editor…probabil ai scris și despre mine… -
Am scris pagini întregi… -
Probabil m-ai încondeiat bine… - Da,
erai un coleg pe care-l simpatizam…deși tu erai cam…protocolar cu mine…am scris cum numai datorită ție s-a
pus în scenă la Teatrul de Comedie Concurs
de frumusețe…o piesă aproape anticomunistă, nu te-ai speriat ce se spunea în
ea și mai ales de aluziile teribile din piesă…tu l-ai ales pe Alexandru Tocilescu ca regizor, tu nu te-ai speriat când Tocilescu
a cerut pe scenă o piscină care să aibă apă în ea, lucru nemaiântâlnit până
atunci pe scena unui teatru și ai comandat-o….și…cu tine alături am trecut prin
atâtea vizionări până când nu s-au lăsat și până la urmă au interzis, la un
moment dat, spectacolul care se bucura de un mare success. - Amintiri dragul meu, amintiri…a unor oameni trecuți de prima tinerețe…da,
ne-am luptat și noi cu puținele noastre posibilități de care dispuneam cu
regimul comunist…care numai comunist nu era…Acolo de unde vin acum n-ai timp
pentru amintiri, totul se mișcă rapid și dacă nu eşti treaz la timp pierzi trenul cum se zice…E o
societate care merge cu viteză maximă spre un țel care înspăimântă pe mulți
oameni…ce să-ți spun că după ce am ajuns acolo am dat cu capul de mari greutăți
pe care nu mi le-am putut închipui…m-am chinuit mult până când am reușit cu un
colaborator apropiat să deschidem școala asta de actorie de la Charlottenburg…Dacă
ți-ași spune că a uneori am fost nevoit să șterg podelele, nu mai crede…am
suferit mult in cauza rupturii de țară, de voi, de prieteni, de teatru…de
unii cum a fost Cornel Popa, Fane Tapalagă
sau Mircea Șeptilici nu i-am mai
văzut niciodată. Cu alți ca maestrul Beligan
am vorbit deseori la telefon mai
ales după revoluție, doamne cum am mai tremurat atunci, în zilele alea
fierbinți de Decembrie și eu și Doina, soția mea, ai cunoscut-o…pentru viața
socrilor care, știi doar, stăteau în Dorobanți
pe lângă televiziune…ce să-ți mai spun… sunt foarte ocupat, am atâtea
proiecte, nu vreau mă laud… - Nici când erai în țară nu-ți plăcea să lâncezești…lucrai intens la
televiziune…Mircea Șeptilici te poreclise neobositul Costăchel, la fel ca pe un
personaj a lui Negruzzi… - Da, e adevărat, nu-mi plăcea să stau, aveam
ințiative, idei…am lucrat mult la Tv…odată cu Cornel Popa am realizat chiar o
piesă foarte grea, Cadravul viu, a
lui Tolstoi…, și pe tine te-am luat în câteva spectacole, dacă îmi amintesc
bine de unul, într-o piesă de Gogol, Jucătorii…ce
să mai vorbim …tempi pasati…și nici cu sănătatea nu prea o duc bine… -
Arăți excelent.. -
Doar arăt…nu se vede ce-i înăuntru…sunt destul de…coclit…am venit la filmul
ăsta mai mult ca să să fiu lângă fiica mea Alexandra, e un rol mic, nu-mi face probleme, care totuși îmi cere să fiu în picioare în
fața camerei de luat vederi… Am băut împreună o ceașcă de cafea (el decofeinizată), ne-am zâmbit de
multe ori amabil dar la un moment dat a
trebuit ca el să meargă la cadru…să filmeze…Am mai stat și l-am privit, filma o
scenă fără vorbe, și parcă îmi revedeam cu ochii minții, pentru câteva clipe,
tinerețea mea…. În
final mi-a promis că îmi v-a trimite un CD cu filmul respectiv…și am plecat. Mi-am amintit
de paginile transcrise după reportofon de
curând (după 13 ani) când am primit pe un e-mail o fotografie de a lui împreună
cu fiica sa alături cu știrea că ne-a parasit plecând spre alte sfere. Luna trecută când
a plecat dintre noi nu împlinise 84 de
ani..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu