Fraterniteatru

 

              Ba pila, ba-ranga!                                                                                     Sau avatarurile unui medic dramaturg 

Televiziunea română și-a continuat după o scurtă pauză  drumul său spectaculos de prezentare a unor spectecole de teatru produse cu ani în urmă sub egida sa, altele realizate de teatrele existente. Sfântul Mitică Blajinul de Aurel Baranga, prezentat de curând  e un spectacol din anul 1981 regizat de Nae Cosmescu cu o distribuție impresionantă din care mai trăiesc doar câțva (ultimi doi): Petre Gheorghiu, Stela Popescu, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Dan Damian, Dumitru Chesa, Hamdi Cerchez, Sorin Medeleni, Sorin Gheorghiu, Rodica Negrea, Gabriela Popescu, .                                                                                      A. Baranga a fost un dramaturg care a ocupat până la refuz cu producțiile sale toate scenele teatrelor româniei comuniste: Mielul Turbat, Siciliana, Adam și Eva, Pentru fericirea Poporului (în colaborare), Opinia Publică, Fii cuminte Cristofor, Sfântul Mitică Blajinul, Interesul General, Travesti, Viața unei Femei sunt câteva titluri din mult mai marele repertoriu al pieselor sale care au făcut sute de reprezentații la teatrele unde au fost montate. În câteva din piesele înșirate am jucat și eu.                                                                                                               Scrierile pentru scenă ale lui Baranga au fost jucate mult şi cu consecinţe pecuniare dintre cele mai consistente, el, Aurel Baranga şi Paul Everac fiind maeştrii incontestabili ai propagandei prin dramaturgie din vremea comunismului. Ahtiat ca și unul din personajele sale, după funcții a fost până la moarte membru în CC al PCR, megaloman având obiceiul de a se fotografia intodeauna lângă mai mari partidului și ai guvernului. Ridicat în slăvi de un cor de laudători, detestat de alți, invidiat de colegi de breaslă, acuzat că ar fi unul din inițiatori procesului de destituire  de la conducerea Teatrului Bulandra a  lui Liviu Ciulei și de interzicere a spectacolului cu Revizorul, trecut pe linie moartă de cerberii Partidului Comunist care i-au reproșat că fiul său a fugit în străinătate a răspuns că nu el de vină ci  scoala și organizația UTC care l-au educat!!!                                                    Şi totuşi acum la trecerea a 40 de ani la dispariția sa te poți întreba pe bună dreptate  Cine a fost Aurel Baranga? Odată cu mine s-au întrebat mai mulți cronicari actuali. Unii dintre ei ca Alex. Ștefănescu  a dat un răspuns tranșant  ”Un I. L Caragiale produs de cultura comunistă, dar un I.L. Caragiale cuminţel, decolorat şi previzibil”.                                                                                                                                               Da, se poate afirma că n-a fost un Caragiale, nici un Cehov, nici Breht, nici Ionescu, dar a fost un dramaturg acid, cam moralizator, nu cinic explicit, destul de echivoc și de multe ori prozaic sau cu alte cuvinte un dramaturg simptomatic pentru deceniile de comunism în care “să ai pantaloni de tergal, să mergi la teatru cu o Dacie, să bei un Cico şi să vezi un spectacol cu o piesă de Aurel Baranga era idealul multor români”, scrie același Alex Ștefănescu. Și totuși fără să fie propulsat, împins piesele lui atrăgeau ca un magnet spectatorii de toate categoriile și de multe ori replicile din piesele sale, celebrele ”șopârle” pe care așteptau ca un un fruct interzis,   circulau liber ca bancuri: ”Las-o să facă chiftele, să vedem din ce le face”: ”Eu n-am părinți. Sunt copil din flori”: ”Unde nu e organizare e haos”: ”Prima calitate a unui secret e că-l știe toată lumea”. Caracteristicile generale al pieselor sale vădesc deplina stăpânire a tehnici teatrului bulevardier: creșterea treptată a tensiunii dramatice, și simultan acumularea comicului, umorul natural aparent necăutat, cultul calamburului, al ticului verbal al clișeelor diurne.                                           În România comunistă, Mitică Blajinul este un bărbat care lucrează de 20 de ani la arhivele unei instituții de stat. În ziua  când împlineste 60 de ani directorul Ion Cristea, tipul  demagogului perfect, uns cu toate alfiile,  vrea să-l pensioneze împreună cu colega sa Adela Cosâmbescu, o  experimentată dactilografă pe care  vrea s-o transfere la o școală  îndepărtată, totul pentru a le face loc unor acoliți. Însă  cei doi  Mitică și Adela pun în aplicare un plan care  deturnează intențiile directorului inventând  o grotescă înscenare de tip polițist, că chipurile ar fi spioni și au transferat arhiva instituției unor forțe străine și cu un curaj nebun, în final,  îi demască pe ticăloși ….asta este pe scurt subiectul piesei pe care cei din generația mea sunt sigur că îl cunosc.                 Nae Cosmescu folosește în spectacolul său nume consacrate și actori experimentați, târșiți în ale scenei pentru care rolurile respective (unele extrem de suculente) mai ales ale lui Mitică (Petrică Gheorghiu), al Adelei (Stela Popescu), și al directorului Cristea (Amza Pellea)  n-au reprezentat  probleme și cu imensa lor  experiență scenică  reușesc să dea (rolurilor respective) o coloratura adecvată și personală pentru o comedie acidă. De remarcat o inedită scenă hazlie dacă n-ar fi dramatică despre rotirea cadrelor exersată la maximum de conducătorul României comunste.                               În jurul celor trei personaje pivotează uneeori excellent, alteori doar corect cu accente de multe ori hazlii marea actriță Tamara Buciuceanu (Frosa)  Dem Radulescu (Mitrofan), Sorin Gheorghiu (Mateescu), Dumitru Chesa (Ionescu), Dan Damian (Vasile Vasile),. Hamdi Cerchez (Gică), Gabriela Popescu (Doina), Rodica Negrea (Geta) făcându-ne pe noi spectatorii de azi să zâmbim de ce lucruri ne amuzam și ne bucuram în lipsa unor libertăți fundamentale. Cinste lor că au reușit să facă cu inteligență și talent, ceea se numește artă în rigorile unui regim mincinos.                                                                                        În altă ordine de idei  Aurel. Baranga, autorul care și-a denumit unele piese  ”farse atroce” în final a pus la cale, în cârdășie cu iubita sa soție, Marcela Rusu, o farsă, de data asta, macabră. A lăsat cu limbă de moarte să fie  incinerat și oficialitățile i-au aranjat o îmormântare...oficială, di granda.. plină de coroane dar mai ales cu discursuri pompoase despre activitatea  politică a decedatului în cadrul Partidului Comunist, (la care am fost martor ocular) dar în timp ce flăcările cuprindeau sicriul s-a răspândit svonul că...  cosciugul era gol, maestrul comediei românești decedase de o săptămână și fusese înmormântat fără onoruri, anonim sub numele de Leibovici la cimitirul Filantropia. (Fapt  consemnat și de Marian Popa în Istoria literaturii române de azi pe mâine) Deși A. Baranga a fost medic n-a profesat medicina niciodată!

P. S. Sintagma Ba pila ba ranga devenise un slogan popular (în folclorul teatral) odată cu spectacolul Teatrului C. Nottara ”Sonet pentru o păpușă” de Sergiu Fărcășan, regizat de Lucian Giurchescu în 1964        

                      20.07. 2020                                               Candid Stoica