Fraterniteatru

 

Dragoste şi corupţie

Spectacol-lectură de Candid Stoica

 

Teatrul de comedie – Sala Studio din Bucureşti, în cadrul Cenaclului Dramaturgilor, Dragon 2 se prezintă piesa-lectură Dragoste şi Corupţie de Candid Dumitru Stoica.

Se aude gongul, spectacolul începe.

Decorul simplist, două birouri şi câteva scaune, în dreapta scenei, aşezat pe un scaun pliant, Candid, răsfoia scenariul şi, din când în când, privea pe sub ochelari, parcă număra cu privirea spectatorii, la un moment dat se auzeau replici, când din sală, când din platou, m-am pierdut puţin până m-am lămurit ce se întâmplă, cert este că am ratat vreo doi actori, neputând să-i depistez printre rândurile din sală din cauza ocupării în totalitate. O piesă lectură, ce-i drept, dar la cum arăta sala eram convinsă că particip la o premieră susţinută la Teatrul Naţional.

Schimburile de replici continuau ca o furtună, apoi totul s-a mutat pe scenă, unde primarul Vasilescu (Bebe Cotimanis) purta o conversaţie aprinsă cu secretara Elvira Surdu (Monica Davidescu), între primar şi secretară povestea de iubire părea cam expirată, în afară de rodul iubirii, un copil, însă nerecunoscut legal de către şef. Subiectul fiind veşnic acelaşi, idila cu secretara care devine amantă şi mâna dreaptă a şefului necesară în orice situaţie stânjenitoare, gata oricând să îşi apere scaunul, şeful şi reputaţia, ca o leoaică. Un zvon s-a împrăştiat ajungând la urechile unora despre casele oferite de municipalitate persoanelor nevoiaşe, totul gratis.

Un gratis costisitor, care nu aduce întotdeauna şi certitudinea unei locuinţe. Universul şi planetele nu se aliniază politic benefic pentru muritorii de rând. Replici spumoase, personaje alese cu grijă de scenaristul şi autorul piesei, respectiv Candid Stoica, dând parcă o încărcătură aparte piesei doar prin simpla apariţie a actorilor pe scenă.

Impozant, baritonal şi cameleonic, marele actor care aduce strălucire pe orice scenă a teatrului românesc, Bebe Cotimanis (în rolul primarului Vasilescu) îşi joacă parcă rolul carierei alături de marea doamnă a scenei, graţioasa Monica Davidescu.

 Monica Davidescu trece inimaginabil prin toate stările unei femei încercate de viaţă, şerpuind cu sau fără sprijin prin hăţişurile indiferenţei, în căutarea dragostei şi statorniciei. În peisaj apare şi Tudorică Bragadiru, actorul sărac (jucat de Mircea Constantinescu), fără casă, trăind în concubinaj şi având un copil abia născut, tăind sub acelaşi acoperiş cu socrii, la periferia Bucureştiului, făcând zilnic naveta către teatru, află la rândul său din surse sigure că la primărie se dau case gratis. Împrumutând bani de la colegi şi prieteni, strânge 5000 de euro, pe care îi pune într-un plic cu gândul să-i „doneze”, de fapt este şpagă în schimbul unui loc favorabil pe lista de priorităţi. Printr-o împrejurare regizată, plicul cu bani aterizează în sertarul primarului pentru mai marele codoş din partid, cel care împărţea, făcându-şi parte. Deloc surprinzător apare şi o tânără jurnalistă, Cristina Constantinescu, având dreptatea în vârful peniţei, cere socoteală primarului despre unele nereguli, intră în biroul acestuia precum un uragan, apoi, după câteva momente şi replici contradictorii, iese precum un vând călduţ de primăvară. Aici autorul piesei, Candid Dumitru Stoica, ne induce în subconştient acea stare de intimidare intelectuală în care tinerii jurnalişti vor sfârşi cu stiloul în mână, dar fără cerneală din cauza rechinilor versatili, iar adevărul se va odihni undeva, într-un dosar prăfuit.

Apare şi mafia parcărilor, o doamna guralivă, un personaj colorat, o florăreasă fără studii, dar dornică de afaceri prospere, vrea şi ea o casă pentru fiica ei aflată în Germania, trebuie să aibă şi fata unde se repatria. Cu sacoşele pline cu daruri, reuşeşte să intre fără programare până în antecameră, împărţind atenţii de la portar până la secretara, încercând să-i distragă atenţia, îi prinde mâna cu forţă, ghicindu-i în palmă despre noroc şi viitor, doar-doar i se va deschide drumul de trecere spre biroul primarului pentru o înţelegere cu câteva zerouri. Doina Ghiţescu, căci despre ea este vorba, ne zugrăveşte un tablou imaginar greu de uitat.

Andrei Necula (Denis Vasilescu, fiul primarului) ne aşterne pe o tavă de argint relaţiile sale cu interlopii, puterea banului şi a pumnului, despărţind astfel două lumi, dar, în acelaşi timp, unindu-le într-un haos de lăcomie.

Aceiaşi monedă versatilă joacă şi marea doamnă a scenei, Florentina Tănase (Marga Vasilescu, soţia primarului), senzuală, elegantă şi enigmatică, lasă impresia unei femeii puternice, care, îi cunoaşte prezentul dar şi trecutul amoros al soţului, continuând să convieţuiască cu acesta într-un „ménage à trois” doar pentru confortul financiar. La rândul ei  întreţine un amant mai tânăr, aşa încât balanţa amorului să nu şchiopăteze.

Un scenariu bazat pe realitate, în care faptele se succed vertiginos, nelăsând timp pentru comentarii, ci doar pentru hohote de râs şi ropote de aplauze

Deliciul cu trimiteri subtile face din Petre Moraru (astrologul Gherase Iftoc) omul cu mintea luminată, care încearcă să prevină un dezastru mondial cu invenţiile sale, un al doilea Mesia, însărcinând-o pe secretara primăriei cu funcţia supremă de „Salvatoarea omenirii”. O discuţie interesantă doar pentru urechile desfundate. Piesa se încheie cu fuga primarului în străinătate, grijuliu pentru agoniseala ilicită, nu uită nici valiza cu bani. Descinderea organelor de control (Adrian Fetecău şi Daniel Torje) la primărie se întâmplă mult prea târziu, o mică greşeală de coordonare, iar gaura de 600 de milioane de euro poate trece neobservată în catastiful cu pierderi administrative.

A fost o trecere în revistă a unei piese de teatru-lectură, scrisă de Candid Dumitru Stoica. După spectacol, au luat cuvântul: Dinu Grigorescu, Ion Chelaru, Adrian Fetecău, Prof. Vlad Leu, Radu F. Alexandru, Sebastian Ungureanu, Aneta Pioaru, Crina Bocşan Decuseară, Wilma Wilma şi, nu în ultimul rând, Marilena Dumitrescu, aducând laude venerabilului scriitor, actor şi dramaturg Candid Dumitru Stoica şi de-o potrivă actorilor implicaţi în spectacol.

 

Coca Popescu jurnalistă