Primiri ]n USR

Primiri in USR
În urma ședinței Consiliului Uniunii Scriitorilor din România din data de 7 decembrie 2016, au fost validați ca membri ai U.S.R. următorii candidați:



Filiala Bucureşti – Dramaturgie
1. Veronica Molea (Vera Mora)
2. Candid Stoica (Stoica Dumitru)
3. Anca Visdei

Cristian Tudor Popescu a comentat discursul președintelui: „Președintele Iohannis se constituie, în clipa de față, ca singura formă de opoziție politică credibilă la actuala guvernare și la actuala coaliție, pentru că așa-zisele partide de opoziție continuă să nu conteze. Luarea de poziție a președintelui este, în cea mai mare măsură, justificată de un principiu care unifică tot ceea ce a spus: problemele justiției se rezolvă în justiție

Președintele Klaus Iohannis a declarat marți seara că Rovana Plumb și Sevil Shhaideh, vizate de anchete DNA, ar fi trebuit să demisioneze sau să fie retrase din funcție.

„Vreau să cred că România este o ţară care întăreşte statul de drept. Iar într-un stat de drept, persoanele urmărite penal, judecate penal și condamnate penal nu trebuie să fie în conducerea statului", spune preşedintele Klaus Iohannis.

Vinul este puternic, Regele este si mai
puternic.Femeia este mai puternica
decat amandoi, dar Adevarul ii biruie pe
toti>>( citat din Cartea Ezdra).

Andrei Șerban și Don Giovanni

Andrei Șerban și Don Giovanni

"Vreau s-o am in noaptea asta!" (exclamație emisă la apariția oricărei femei, de la Doña Inès de Ulloa la țăranca Aminta, de la ducesa Isabela la pescarița Tisbeea).

De data asta Andrei Șerban n-a mai anunțat marele public că va face la Opera Națională din București un spectacol extraodinar cum n-a mai existat niciodată, cum nu s-a mai văzut, cum a declarat cu câtva timp în urmă înaintea premierei cu Văduva Veselă, ci doar s-a plâns la un canal TV de condițiile în care e obligat să lucreze, adică să facă artă, în România de azi, fără să bani. Sau mai bine zis fără bani indestulători Dar lăsân deoparte declarațiile ocazionale făcute anume pentru a stârni interesul publicului el fiind prin excelență un manipulator de talent al opiniei publice, a conceput și materializat cu Don Giovanni un spectacol complex extrem de articulat în liniile lui generale, asezonat actualității, bineînțeles cu posibilitățile momentului sau cu alte cuvinte cu marfa oferită de producătorul actual. Marele regizor are prieteni și inamici pretutindeni. El e conștient că dacă regizează un spectacol la București el trebuie să arate ca și cum ar fi realizat la Metropolitan, Coven Garden sau la Scala din Milano. El mai știe că despre spectacolul respectiv se vor pronunța gazetari de la New-York Times, Le Figaro, La Stampa sau de la Allgemaine Zeitung. Un spectacol rău comentat de marile ziare al lumii poate fi aruncat lesne în derizoriu, (cum i s-a înt\mplat cu ani în urmă cu Oedip) dar lăudat poate aduce marele public la teatru, buluc. Dacă opera respectivă a avut două premiere, una la Praga (în 1787) și alta, un an mai târziu, la Viena, Andrei Șerban s-a gândit să facă și el două premiere: una pentru avant premieră (cu două debuturi) și alta pentru premiera propriuzisă (cu un cap de afiș deja redutabil, Sandor Csaba) .. cu două distribuții complect diferite. Invitând, după un obicei al său devenit tradițional publicul la trei spectacole repetiții...gratis. Don Juan sau Don Giovanni este de fapt un mit extras din piesa de teatru Seducătorul din Sevilla sau Oaspetele de Piatră scrisă de Tirso de Molina (publicată în 1630) despre seducătorul absolut care s-a răspândit în toată Europa toate popoarele dând dovadă că au un Don Juan al lor. Moliere, Oscar Wilde, Max Frich și Da Ponte, (Libretistul lui Don Giovanni) au preluat povestea fiecare adăugându-i sau eliminându-i un episod. Maupasant l-a actualizat dându-i numele de Bel Ami. Nici românii nu puteau să râmână mai prejos. Gib Mihăiescu, Nic. Breban, au dat literaturii câte un Don Juan al lor dar fără conotațiile mistice ale celorlați, ei preluând doar tema seducătorului. Don Juan al lui Nic. Breban se numește Rogulski, iar al lui Gib Mihăiescu, Manaru. Dar Don Juan în ultimă instanță este un personaj fictiv. Unul din seducătorii adevărați care a trăit, care și-a scris memoriile și și-a notat cuceriile se numește Casanova, dar care, spre regretul multora n-a avut un Mozart să i le imortalizeze. Există în folklorul teatral românesc al anilor 60 doi seducători de mare clasă care ar merita numele de Don Juani care au făcut două cuceriri a unor femei celebre în Europa a acelor ani cu numele lor cifrate: John Dicksen și Cris Avram. La Opera Română în regia lui Andrei Șerban și a veșnicei sale colaboratoare Daniela Dima, Don Giovanni, Leporello, donna Anna și donna Elvira, personajele clasice poartă costume moderne și evoluează în fața unor cuburi înalte, viu și divers colorate care vor să fie castele, case, blocuri. Într-unul din ele se află o scară destul de înaltă pe care din când interpreții urcă sau coboară ...cântând!!! Celebrul Comandor care de fapt stârnește toată drama nu este omorât cu spada sau stiletul, cu care umblă în poșetă constant donna Elvira încercând să se răzbune pe Don Giovanni care a părăsit-o, ci cu un pistol banal, într-o scenă destul de anonimă. Leporello este ciomăgit de țărani cu...crose de golf, iar Zerlina este sedusă în afară de fraze meșteșugite și promisiui de căsătorie, procedee tipice ale seducătorilor, sărutâindui-se piciorul descălțat!!! Eroul este urmărit în permanență de întregi de echipe de operatori și cameramani, crora le împarte fotografii ale sale cu autograf precum și cozilor nesfârșite de fanatice admiratoare care-l divinizează dorind să devină victimile lui. Lista cuceririlor lui Don Giovani expusă de Leporello e destul de lungă: În Italia șase sute patruzeci. În Germania două sute treizeci şi una. O sută în Franţa, iar în Turcia nouăzeci şi una Dar în Spania sunt deja o mie trei!!! Dar peste tot și toate s-a auzit clar, distinct limba italiană și mai ales minunata muzică scrisă de Mozart, un amalgam de dramă și comedie, dirijată fără sincope de Ciprian Teodorașcu, deși uneori a acoperit soliștii. Au evoluat un mănunchi de cântăreți, unii dintre ei scoliți și cu diplome impresionante din străinătate, de la profesori vestiți din care regizorul a reușit prin teribilele și doctele sale mijloacele de persuaziune să facă adevărati actori . Și Adrian Mărcan un Don Giovanni cu plete autentice și cu o statură atletică) și Justinian Zetea (Leporello) și Tiberius Simu (Octavio) și Iulian Sandu (Massetto) și Marius Bolos (Comandorul) dar mai ales Ana Maria Olteanu (o revelație în donna Anna) și Simona Neagu (donna Elvira) și Antoaneta Bucur (Zerlina) impresionează prin calitatea și acuratețea vociilor în regim mediu dar mai ale prin sfâșierea lăuntrică pe care o conferă personajelor respective. Și dacă, mirare mare, finalul e încă tributar vechilor trucuri de teatru, cum ar fi ˮflăcările iaduluiˮ care izbucnesc din morminte înghițind eroul, regizorul nevrând să producă cutremurul indicat de mit când tot ce e împrejur se prăbușește, ne mulțumim cu dramatismul muzicii mozartiene. Am văzut finalul acesta într-un spectacol al teatrului I. Vazov din Sofia într-un turneu la București în regia lui Alexander Morfov în urmă cu câțva ani în care eroul era pur și simplu împietrit de o zgură ce curgea deasupra sa acoperindu-l total așa cum scrie legenda. Deasemenea regizorul român Lucian Giurchescu într-un spectacol cu Dom Juan de Moliere la Teatrul din Ȁrhus (stagiunea 1981-82) a găsit acestui moment o interpretare fericită: din locul unde se află Don Juan un reflector trimitea spre sală un fascicol de lumină orbitor și când fascicolul se stingea Don Juan era deja dispărut. Ar mai fi de spus felicitări Corinei Grămoșteanu pentru truculența variatelor costumelor moderne minus cel al lui Leporello...și încolo...câteva zile am avut în urechi mai tot timpul încântătoarea muzică mozartiană și viața ni s-a părut mai veselă, mai bună, realizând că e bine să te întâlnești din când în când cu Andrei Șerban, dar și mai bine e să auzi permanent muzica marelui, inimitabilului Wolgang Amadeus Mozart.
27. 08. 2017 Candid Stoica
.

Septimiu Sever a plecat dintre noi în urmă cu zece zile. Un excelent actor. Putea să joace orice. A fost Răzvan în Răzvan și Vidra, a fost Marchizul de Posa, dar a fost și Mitrea Cocor și unul dintre frații Buzești în filmul unde Mihai viteazul era Amza Pellea, unde a rostit replica, rămasă celebră: Veniți după mine . Pe care politrucii Ceaușiști au tăiat-o. Era o plăcere să-l privești. L-am văzut în atâtea spectacole, l-am cunoscut personal la Montreal cu ocazia turneului pe care l-am făcut în 2003 cu piesa Patru pe o canapea plus valetul de Marc Camoleti, spectacol al primului Teatru particular din România după evenimentele din Dec. 89, (Incomod) când a venit ca spectator și când a ținut un mic discurs și i-a oferit maestrului Iurie Darie un inel, iar pe mine m-a invitat să joc la teatrul lui de la Montreal, invitație fără urmări. Era însoțit de o tânără doamnă pe care a numit-o hormonul său tânăr

Nume si Prenume In Romania. Pe bune!!

In anuarul statistic al româniei figurau prenume ca: Paracetamol,
Termopan, Impărăteasa, Papanaş, Televizor.

Şi numele de familie ale românilor atrag nu doar atenţia, ci şi
zâmbetul - au descoperit autorii cărţii.

Potrivit Anuarului Statistic al României, zeci de concetăţeni ai
noştri au nume de animale, păsări, ţări, fructe, instrumente
muzicale, organe anatomice, culori, copaci şi multe altele. Cele mai
frecvente sunt:

Curcă (purtat de circa 4.600 de persoane),

Păsărică (1.600),

Bucă (2.996),

Bucilă (228),

Coi (3),

Mortu (581),

Pipi (226),

Curu (6),

Bounegru (611),

Boubătrân (119),

Puţică (244),

Regulatu (27),

Sfârc (16),

Găinaţ (61),

Bulan (7),

Gunoi (50),

Jegu (90),

Nespălatu (71),

Găleată (276),

Castron (25),

Belibou (507),

Labă (880),

Flocea (1.728),

Sulică (540),

Muia (233)

sau Oasenegre (109).

In românia trăiesc şi 22 de persoane care se numesc Ministru, iar alţi 10 români se mândresc cu numele Preşedinte.

Săptămâna Mălăele

S-a făcut foarte cald. Canicula s-a dezlănțuit atingând cote alarmante. Mercurul termometrelor a luat-o razna. Europa pare un continent ars de…caniculă. Gabriela Firea ca și primarii urbelor europene nu mai pridibesc cu măsurile de ajutorare a oamenilor copleșiți de căldură. Dar mai ales cu sfaturile. Se distribuie apă prin mai toate punctele de control unde persone avizate caută să vină în ajutorul celor năpăstuiți de…căldură.

- Căldură ca în vara asta n-a mai fost nicicând este replica auzită pe mai toate străzile ai acelora care sunt sfătuiți să nu circule decât în caz de nevoie și totuși o fac, constatare ce a fost auzită și în anii precedenți. Se anunță pe mai toate canalele de televiziune că ambulanțele nu mai fac față cererilor de ajutor. 300 de bucureșteni ar fi căzut pe stradă din cauza …căldurii. Chiar Simona Halep a Întrerupt meciul cu Makarova de la Washinton din cauza căldurii… Cei de la Cațavencu propun mai în glumă mai în serios, că așa le e menirea, ca autoritățile să înmagazineze căldura actuală în containere speciale și să o distrubuie la iarnă populației nevoiașe… Teatrele au tras de mult Cortina. Marii artiști, câți mai există își odihnesc trupurile obosite pe plajelele însorite ale mărilor de pretutindeni în funcție de onorariile încasate ]n timpul stagiunii sau de pensile îmbogățite de actualii guvernanți Chiar Teatrul Tv în aer liber care anunța cu surle și tromboane o activitate susținută a dat bir cu fugiții anunțând publicul că datorită unor anumite dificultăți sunt obligați să-și reducă activitatea. Doar Teatrul Național a rămas pe metereze oferind publicului larg cu gentilețe și cu… aer condiționat, în sala mare, spectacole cu Horațiu Mălăiele ca un semn de omagiu la împlinirea vârstei de 65 de ani. Ca Matei Millo pe vremuri! Șapte spectacole al cărui protagonist e H. Mălăiele ori ca regizor ori ca actor: Revizorul, Cafeneaua, Podu', Dineu cu proști, Caramitru-Malaele-Cate'n lună și in stele, Valea cu parfum de flori si zumzet de albine,..…s-au jucat timp de o săptămână pe scena mare a Teatrului Național… Ce poate să-și doreasc mai mult un actor al zilelor noastre? E o performanță. E adevărat în două dintre spctacole joacă și Ion Caramitru actualul director, pentru cine nu știe, al Teatrului Național. Pe toate spectacolele le-am văzut, comentându-le, ceea ce n-am s-o mai fac acum când voi încerca doar să analizez amploarea fenomenului. H. Mălăele a realizat însă mult mai multe spectacole. Are în spate o adevărată panoplie de titluri. Unele dintre ele din păcate de un gust îndoelnic, ca acela de la Teatrul Național cu O Scrisoare pierdută, care nu mai are titlul original ci doar Scrisoarea la care a extirpat cu de la sine putere, actul trei. Dar oare ce mare creator n-a avut…rateuri? Primele spectacole din înșiruirea de mai sus sunt spectacole cu o vechime apreciabilă: Peste zece ani! (Revizorul a avut premiera în 2006, iar a celor cu Cafeneaua și Podu li s-a pierdut urma…premierei). Din două piesuțe destul de anonime a făcut cu ajutorul marilor actrițe Dana Dogaru și Emilia Popescu un excelent spectacol care se joacă de ani de zile cu săli arhipline pe mai toate scenele din țară. Capodopera sa e însă indiscutabil Revizorul pe care l-a despicat excelent după ce bine înțeles l-a puricat bine, actuala versiune ținând doar o oră și jumătate. Interpretarea sa din Dineu cu proști e însă magistrală în ciuda titlului îndoelnic al piesei. Se pare că coabitarea cu I. Caramitru e benefică pentru că a dat naștere la încă un spectacol pentru marele public (…câte-n lună și în stele) dar și pe el și pe Caramitru eclipsându-i, ușor, formidabilul muzicant Adrian Naidin cu violoncelul său. Ascensiunea lui H. Mălăele e fascinantă. În mai puțin de zece ani printr-o ambiție concentrată, printr-un volum de muncă ce ar fi înăbușit poate orice aspirație, mai palidă, printr-un mod de a tăia fără milă din piesele pe care le pune în scenă , printr-o modalitate specială de a interpreta și a vorbi care a devenit în ultimul timp, pentru mulți, un model, chiar un fel de modă. Pe maestrul Radu Beligan îl mai putea imita, pe H. Mălăele nicicând. E imposibil. Personajul lui Radu Beligan era intelectualul de la cafenea sau dintr-o sală de curs sau conferințe. Era omul care privea malițios ce era în jur nefăcându-și scrupule să se înfrupte din potul cel mare (a se vedea participarea sa la congresul lui Ponta). Întruchipările lui H. Mălăele sunt mai reticente. N-au mari aspirații sociale sau nu le dă încă la iveală. Pe scenă e omul de rând, de pe stradă: vorbește ca el, de multe ori ininteligibil, înjură și nu se sfiește să întrebuințeze anumite cuvinte considerarate tabu, cum ar fi cur și… altele, nu le mai numesc, se uită chiorâș la ce-i din jur, care, ca și și el, merg impleticit spre un viitor abulic ca tot românul. Dacă Beligan mai avea idealuri, personajul lui Mălăele nu mai are. E adevărat că uneori are accente de revoltă dar se potolește repede, autodefinindu-se în final ca…orb, sau chioir, ca în titlul spectacolului său one man show. Radu Beligan a lăsat în urma sa cărți, Mălele încercând să-l imite a a scos și el una intitulată la a doua ediție Rătăciri pe care o mai intitulează, un ghiveci intelectual. În mod sigur el n-a țâșnit din neant. A izbucnit din bogăția de bază, de nestemate a poporului care a dat la iveală atâtea și atâtea talente. Poporul care l-a dat și pe Tândală nu numai pe Păcală. Poporul care l-a născut și pe Ion Creangă nu numai pe Eminescu…dar și pe Brâncuși. Mălăele, deși unii îl socotesc unic, poate fi asemuit cu specia rară de talente inimitabile cum au fost mulți pe scenele din România ca George Vraca, I. Iancovescu, Dem Rădulescu, Amza Pellea, citez la întâmplare, Forin Piersic și alții…
Amploarea fenomenului Mălăele a generat luări de poziție din partea unor fini observatori ai vieții artistice și sociale : Caricaturiștii îl cred actor, actorii îl cred caricaturist, el însă se crede om normal. Adică genial.
Unii colegi i-au făcut o epigramă sau un madrigal: Spun cei ce te cunosc / spun gurile rele / Că de mic te-ai ținut numai de belele / Pictor ai vrut să te faci / Să combini vopsele / N-ai putut și ai ajuns doar un Mălăele

Dar cel mai cinstit ar fi să aflăm poziția sa pe care și-a definit-o clar într-un recent interviu: Horaţiu Mălăele: Reprezint instituţia Mălăele al cărei director, muncitor şi şomer sunt. Cred în teatrul care emoţionează, cred în forţa gândului, în dictatura ideii. Cred în teatru, indiferent de categoria stilistică ce îl impune.. În final îmi face plăcere să amintesc că pe vremuri Matei Millo a jucat în beneficiul său spectacole pe care le denumea generic Haine noi sau Zdrențe politice, de curând Rodica Popescu- Bitănescu a avut un festival cu numele ei, și acum suntem în fața unei Săptămâni Mălăele. În beneficiul…publicului. Pe când și alte nume sonore care probabil așteaptă la rând? Draga Olteanu, Victor Rebenciug, Stela Popescu, Tamara Buciuceanu, Florin Piersic, Marcel Iureș, Șt. Bănică Jr. , Alex. Arșinel…(care n-a mai așteptat la un rând) și mulți alții…

07. 07. 2017. Candid Stoica