marți, 30 iunie 2020
duminică, 21 iunie 2020
marți, 16 iunie 2020
Era în Iunie 1990...În Piața Universități se instalase un grup de protestatari care opriseră circulația de mai multe zile. La teatrul de Comedie se repeta de 2 ori pe zi Visul unei nopți de vară de W. Shakespeare. Făceam drumul de acasă la teatru de două ori pe zi făcând mici escale în Piața Universități luând parte la mitingul din seara fiecărei zile Odată o florăreasă brunetă m-a apostrofat: Fire-al dracului de securist, de 4 ori pe zi ne spionezi!
duminică, 14 iunie 2020
Maia Morgenstein își face reclamă...Se Propune...Ok. E adevărat. Sunt manager. De fapt sunt...menagera. La feminin. Atunci fie, menajeră. Nu-i nicio rușine, nu-i nicio problemă. Ofer servicii de...manajeriat. Până se lămuresc dânșii ce și cum și cât și unde...mă ofer. Să muncesc. Menajeră. Am o plajă, paletă largă de servicii... Pot să înveselesc atmosfera: glume, bancuri( naționale și internaționale)... ba chiar și din acelea interzise ( cu...înțelegeți voi!!!). Dacă nu și nu, cu perdea. De mărgele. Să nu bâzâie muștele.
La cerere, pot interpreta mici (medii sau mari - a piacere, după dorință) scenete/ scene din repertoriul clasic sau modern: Sofocle, Euripide...Shakespeare, Cehov, Moliere.. Strindberg....Ionescu, Caragiale. Shalom Alechem.
Dacă vorbim despre evenimente private, și vorbim numai despre susnumitele, pot fredona cântece de pahar, pot cânta de bunăvoie melodiiiiii ( ziceam sa fac un spirit, da nu e! Nu e, nene, nu e) de voie bună, din repertoriul internațional. Și...ce se mai dorește. Cântece de inimă albastră, verde, trefla. Și de ghindă, dacă e. Zic, decât zic.
Între timp, pot efectua curățenie. Generală.
Zău că pot. Și fac
Aștept provincia. Merge și Aix en ( an) Provance
sâmbătă, 13 iunie 2020
vineri, 22 mai 2020
luni, 18 mai 2020
marți, 28 aprilie 2020
În spectacolul Teatrului Național din Cluj cu Antoniu și Cleopatra, regizat de Mihai Mănuțiu cu Anton Tauf și Gina Patrichi în rolurile principale, difuzat de TVR3 într-unul din rolurile de prieteni ai lui Octavian Cezar a apărut
Călin Nemeș, cel care în 22 Dec 89 și-a
dezvelit pieptul în fața soldaților strigând. ”Am o singură inimă, trageți”. A
fost împușcat de un ofițer al armatei române dar a supravițu.t și scârbit de
viață și mai ales de demagogia postrevoluționară s-a sinucis în 8 iulie 1993.
Era născut în 1960.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



