Mesagerul sau Securitatea și fantasticul față în față
Dayan nuvela care a stat la baza Teleplay-lui cu Mesagerul realizat de Televiziunea
Română în 1995 și retransmis de curând, în plină Pandemie, este alături de
nuvela Strada Mântuleasa, poate cel mai surprizător și direct atac al autorului
celebrei Istorieii a Religiilor împotriva sinistrei securități române ambalat
în terminologia și elementele specifice literaturii stiințifico fantastice din
mai toate nuvelele sale, dovedind indubitabil că era conectat din plin la
realitățile din România comunistă deși trăia de o
jumătate de secol departe de țară Nuvela,
mai puțin cunoscută a fost scrisă în mod
sigur după 1968 când deja generalul Moshe Dayan devenise, după așa numitul război de șase
zile, eroul israelian al luptei împotriva arabilor. Mircea Eliade imaginează în nuvela respectivă că un eminent
student român la matematică Constantin Orobete în Bucureștii anilor 70 și-a
luat obiceiul de ași acoperi ochiul stâng, ca și marele general, cu un bandaj
negru, fapt care i-a deteminat pe uni dintre colegii săi să-l
poreclească...DAYAN...iar pe altții, mai ”grijulii” să anunțe forurile de resort, în
speță securitatea, care, bineînțeles, se sezizează imediat urmărindu-l
neîncetat, pas cu pas și în final intrigați de straniile călătorii efectuate
de Dayan și de „posibilitățile
lui extrasenzoriale”, ofițerii de la Securitatea comunistă îl izolează într-un
sanatoriu psihiatric special, ca suspect incurabil bântuit de întrebarea: când va fii
sfârșitul lumi, întrebare care de secole bântuie omenirea și pe care studentul
Dayan i-o adresează unui personaj extrem
de ciudat, de proveniență fantastică, care declară cu de la sine putere că ar fi celebrul
”jidov rătăcitor” pe numele lui adevărat, Ahașverus, blestemat de Issus Cristos
să colinde omenirea dealungul veacurilor.
Scenariul
scris de Constantin Dicu și filmat
de Liviu Pojonii (director de
imagine) în general bine articulat se diversifică de multe ori în detrimentul
verbozități și prolixității textului cu accente strict filozofice având momente
mai greu de înțeles pentru spectatorul obișnuit
cu toate eforturile tânărului Dayan, alias Marius Stănescu de ași etala atât teoria sa, cât și căutările sale,
adevărate descoperiri, ce sunt declarate de savanți, epocale, dar considerate
extrem de nocive de securitatea vremii reprezentată de un tip anonim (fără
nume) interpretat cu aplob scenic de Ion
Pavlescu care reușește în scurtele sale apariții o mică creație antologică
(ce păcat că ne-a părăsit prea devreme). Constantin
Dinulescu cu facies-ul său nemachiat
ne oferă cu generozitate un personaj
fictiv care vine din mitologia iudeo creștină deși istorici au stabilit
că a existat mult mai inainte ca personaj real în persoana regele persan Xerxes. Replicile personajului îi vin
ca o mănușă actorului care de multe ori, fără un minim efort, realizează un fel de magie dându-ne impresia că vedem întradevăr un
personaj real și nu o închipuire artistică.
Drumul ințiatic făcut de cei doi prin diverse spații simbolizând
trecerea timpului este un momennt de
antologie care poate sta foarte bine alături de cel din filmul ”Călăuza” lui Andrei Tarkovski. Mai
apar creonând fugitiv personaje Mircea
Rusu (un decan), Ion Chelaru (un medic) și Carmen
Stimeriu (o soră medicală) care îi prilejuiește regizorului și operatorului
printr-o succesiune rapidă de imagini cu chipul sorei medicale în diverse
ipostaze un mic moment cinematografic de antologie pe care în mod sigur actrița nu-l va mai întâlni. Numai cuvinte de laudă pentru muzica Lidiei Danciu care însoțește permanent
obsedant acțunea întâmplărilor creeind un halou
misterios. Cred că tele–play-ul Mesagerul realizat în condiții libere create după evenimentele din
Decembrie 89 (a primit premiul UNITER în
1995) este poate cea mai bună realizare a neobositului și meticulosului realizator
al tcatrului de televiziune, Constantin
Dicu, acum la vârstă respectabilă, care și-a închinat toată viața (de când a terminat IATC) televiziunii
române realizând sute de spectacole, care de care mai diverse și mai
interesante și cu care am colaborat de multe ori fructuos. Felicitări
20. 09. 2020. Candid
Stoica
Apărut în Viața Medicală din 02.10. 2020
–
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu