Fraterniteatru

 

 Teatrul, adevărata artă !

Acum câteva zile încercând să scriu destul de greu despre un spectacol slab, văzut de curând, într-o pauză, ochii mi-au căzut din întâmplare pe un spectacol realizat  pentru Tv cu ani în urmă și fermecat, încântat de ce vedeam nu mi-am mai putut lua privirea de  pe micul ecran. Ceea ce vedeam era   ceva ce nu mai văzuzem cam de multișor pe scenele de teatru și era ceva după care tânjeam în subconștient de ani de zile. Adică Teatru adevărat!  Teatru de calitate. Așa că am abandonat rapid cronica respectivă și m-am apuca să scriu, să  vă împătrtășesc impresiile ce mi le-au transmis un adevărat spectaol de teatru. E vorba de spectacolul „Regina Mamă” de Manlo Santinellii, un autor jucat pe mai toate scenele din lume, demn urmaș a lui Eduardo de Filippo, realizat de Gelu Colceag în 1997 la Teatrul Național din București cu doi mari artiști: Olga Tudorache și Marius Bodochii. Piesa lui Santinelli în ultimă instanță o melodramă atroce ce se petrece între o mamă extrem de autoritară și ambițioasă și fiul ei, un ziarist nerealizat care vine acasă să realizeze un reportaj despre ultimile zile ale mamei sale. Zece de acuze reciproce, zeci de sfâșieri lăuntrice dintre o mamă care n-a știut să aibă minimă tandrețe față de un copil rebel. Situație care s-a mai văzut și s-a mai scris. Dar ceace face ca  piesa repectivă să emoționeze întradevăr este jocul sclipitor, absolut sincer a celor doi protagoniști  că uneori ai impresia că cele două persoajele, mamă și fiu, aflate într-un conflict acut, nu sunt doi artiști care interpretează niște roluri într-o piesă de teatru, ci oameni vii care trăiesc aevea, senzați pe care o dau numai marii artiști. Marea artistă, ajunsă atunci la senectute se arată fără sfială în postura de om în vârstă atacat fără cruțare de diverse maladii, uimindu-ne cu zecile de reacți umane extrem de adevărate, marea artistă dând aici o lecție inimitabilă de teatru autentic, totul culminând cu scena finală, de un dramatism autentic. Marius Bodochi în rolul fiului ratat dovedește că nu e un partener marionetă ci îi dă o replică credibilă marei artiste, uneori la același nivel dovedind un talent remarcabis. Gelu Colceag a știut cum să canalizeze chimia produsă între cei doi protagoniști obținând un spectacol de referință. Felicitări operatorului șef Cristi Stoian care le-a urmărit cu avididate reacțiile, uneori infime ale celor doi proragoniști și încă odată, felicitări televiziunii române care programează spectacolele de calitate ale Teatrului Românesc. Spectacolul s-a jucat timp de 15 ani pe scena Teatrului Național iar acum poate fi vizionat pe You Toube de milioane de telespectatori.