Gertrude 2
Scriind imediat după spectacolul de avan-premieră,
(adică la ”cald”) am trecut cu vederea mai multe fapte și idei pe care la conține piesa și spectacolul Gertrude,
de Radu F. Alexandru regizat de Silviu Purcărete, care acum, (după câteva zile)
reflectând, mi se par idei esențiale al
piesei reputatului dramaturg Radu F. Alexandru. În primul rând piesa respectivă nu este o parafrază, cum aș fi lăsat impresia în cele
ce am scris, ci ar putea fi considerată
o piesă independentă bazată doar pe câteva personaje din piesa lui Shakespeare,
(Hamlet, Claudius, Polonius, Ofelia, Horațio și în primul rând Gertrude, mama
lui Hamlet) și pe una din poveștile
principale: ale piesei: crima care s-a petrecut în palatul Elsinore la care,
descoperă autorul contemporan nouă, au participat toți cei enumerați, care
formează cu voia lor sau fără voia lor, un nucleu al unei crime odioase. Și cu
această ocazie aflăm spre finalul piesei
un fapt surprinzător: Hamlet nu este fiul defunctului rege, ci al lui
Claudius și al Gertrudei, urmare a unei legături trădătoare (a unui
adulter) ipoteză îndrăzneață pe care Radu
F. Alexandru o susține și spectacolul regizat de Silviu Purcărete o reia cu
succes. Autorul sau inspiratorul acestei crime ținută bine ascunsă peste 20 de
ani nu este altcineva decât Gertrude, mama lui Hamlet, (regina mamă) care a
fost mintea diabolică din spatele unui scenariu despre adulter. Piesa și
spectacolul conține multe alte ”inovații” ce ar necesita o noua vizionare din
partea mea, inovații care, probabil, vor fi taxate pozitiv sau negativ de
comentatori avizați.
05. 11. 2023
Candid Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu