Nu vreau să spun cum sânt
Nu vreau să-mi înumăr ani Nu vreau să plec spre locul umbrelor în tihnă
În mine mai zvâcnește încă o lumină
Care se numește Sara
Spre ea se-ndreaptă tot ce mai e viu în mine
Și-o aștept tremurând ca ca un imberb
Când îi aud glasul melodios...
Dar mai ales cu speranță
Strigându-mă de la fereastră: Maia!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu