Fraterniteatru

Sileanu.                                                                                                                                                             Nu l-am cunoscut ca persoană particulară. I-am văzut o parte din spectacolele și filmele sale. L-am văzut chiar în spectacolul cu care a absolvit Institutul de Teatru: Ana Christi (piesa lui O Neil, asolvent în 1965 având ca profesor pe G. Dem. Loghin). Avea peste ceilalți  studenți și mai târziu peste ceilalți actori din colectivele unde a evoluat  un plus de maturitate și un glas profund care te învăluia  creind în jurul său un halou de adevăr și de mister.                                                               În viața particulară  era de o discreție aproape desăvârșită care creia  mirare, chiar stupoare. Nu se știa cu cine e căsătorit, dacă a avut iubiri ascuse sau afaceri și învârteli necurate. Nu a avut pagină de  Facebook și nici Blog cum este acum moda. Persoană rezervată nu făcea mare caz de personalitatea sa fiind de o modestie excesivă. Ar fi putut relua cu succes rolurile marelui actor George Calboraeanu dar ări el s-a ferit de ele sau viața l-a ferit de ele...Nu era vorbăreț, locvace, nu se lăuda cu performanțele artistice sale bahice sau în alte domenii.....Figura lui va rămâne multă vreme lipită de portretul celui mai sângeros domnitor român: Vlad Țepeș. Avea totuși un ”viciu”: picta! Se pare că pictura îi absorbea mai toate forțele creatoare făcându-l fericit. Dumnezeu să-l odihnească!